de pe blogul Mist Atelier ✦

Top 3 fonturi de evitat (sau măcar folosește-le corect)

Sunt trei fonturi la care majoritatea designerilor fac ochii mari și oftează: Comic Sans, Papyrus și Curlz. Și totuși, hai să lămurim un lucru de la început.

E ceva greșit cu ele? Nu.

Niciun font nu e rău în sine. Dar ce faci cu el poate să-l facă să arate rău. Astea trei au fost folosite atât de greșit și atât de des, încât au ajuns detestate. Nu fontul e vinovatul. Contextul e.

Ca să înțelegi de ce, uită-te la ce au fost create, și compară cu locul unde au ajuns.

1. Comic Sans (1994)

Creat de Vincent Connare pentru Microsoft, inspirat din fonturile de benzi desenate. Scopul lui era o interfață prietenoasă, pentru un public informal. A ajuns chiar util în materiale pentru copii și, mai târziu, pentru persoane cu dislexie, pentru că literele lui sunt ușor de distins.

Unde a luat-o razna: documente oficiale, branding corporate, anunțuri serioase. Un font făcut ca să vorbească un cățel dintr-un program de asistență a ajuns pe facturi și pe firme. Acolo e problema, nu în font.

2. Papyrus (1982)

Creat de Chris Costello, cu inspirație antică și textură organică, un aer de scris de mână pe hârtie veche. Frumos, pentru fix acel context.

Unde a luat-o razna: restaurante, saloane de înfrumusețare și o grămadă de branduri fără o identitate clară, care l-au ales pentru că părea „special". Rezultatul e că a fost suprafolosit până a devenit clișeu. E perfect dacă vrei să scrii un text pe un papirus. În rest, gândește-te de două ori.

3. Curlz MT (1995)

Creat de Carl Crossgrove și Steve Matteson, ca font decorativ, jucăuș și expresiv. Un font de accent, pentru un titlu scurt și vesel.

Unde a luat-o razna: texte lungi, materiale care voiau să pară „serioase" și design fără nicio ierarhie. Un font ar trebui să fie și lizibil, iar Curlz pe un paragraf întreg te obosește instant.

Principiul care contează

Nu memora o listă neagră de fonturi. Reține ideea: fiecare font a fost creat pentru un context. Când îl scoți din contextul lui și îl pui unde nu-i e locul, arată prost, oricât de „ok" ar fi fontul în sine.

Un font potrivit vorbește aceeași limbă cu businessul tău. Un font nepotrivit țipă din pagină și distrage.